Second Toastmasters Speech: De ce nu merg niciodata la pescuit?
Am un amic foarte pasionat de pescuit. Sincer, în cazul lui, pasionat este un cuvânt mult prea blând. Nu reflectă realitatea situației.
Să vă explic de ce. Omul ăsta merge la pescuit în fiecare weekend. Iarna pescuiește la copcă, iar anul trecut a făcut alergie la ambrozie. Și ghiciți cum s-a tratat? S-a dus la pescuit și s-a așezat lângă o tufă de ambrozie. Poveste adevărată, vă jur. I-au curs lacrimile și a stranutat acolo toată noaptea. Au venit pestii de milă.
De-asta spun, în aceste condiții, nu mai vorbim de pasiune. E vorba de obsesie. Cred că oamenii ăștia, așa obsedați de pescuit, fac parte dintr-o sectă. Eu așa cred. Cred că avem așa, adventiști de ziua a șaptea și pescuitiști. Așa o să le zic.

Dar ați văzut că sunt foarte abili, nu vorbește nimeni despre o secta. Ei spun că această activitate este un, cum era cuvântul ăla? Un.. sport.
Da, e un sport în care te așezi pe un scaunel și stai acolo și aștepți, aștepți, aștepți să tragă peștele. Ăla e un sport. Ca sa nu mai spun ca eu personal am vândut un șezlong de grădină unui tip pe OLX, care a venit să-l ia și mi-a spus clar, îl ia pentru că merge la pescuit și doarme acolo. DOARME! Arată-mi tu mie un sport în care dormi. Nu există așa ceva.
Sunt trei categorii de pescuitiști.
Avem așa, categoria întâi sunt cei care stau două zile acolo, nu prind nimic, astia sunt majoritatea, 90%.
În categoria a doua sunt cei care prind niște pești și apoi îi aruncă înapoi. Catastrofă, o să revin asupra lor.
Și în categoria a treia sunt cei care prind un baboi mic, așa cât palma, și apoi se laudă că au prins un monstru de 8 kg, și fac o poză și o modifică cu AI, fac un pește preistoric, un Ichthyosaur, apoi pun poza pe Instagram. Patetic.
Dintre toate aceste trei categorii, cea mai rea este categoria numărul doi. Sunt cei care prind niste peste și apoi il aruncă înapoi, crezând că fac un gest nobil. Catastrofă!
Oamenii ăștia nu-si dau seama ca distrug vieți. Îți dai seama că în momentul în care scoți pestele din cârlig, i-ai găurit buza, l-ai mutilat pe viață. Nu te gândești la consecințe? Cum o să se mai integreze peștele ăla în bancul lui de pești? L-ai distrus.
Chiar dacă se duce la ei la chirurgie plastică, la peștele fierastrau și-l repară un pic, tot o sa rămâna cu o cicatrice foarte mare. Stiti cum e boala aceea, bot de iepure. O să fie peștele cu bot de iepure. Practic ai creat o nouă specie. Peștele cu bot de iepure, neintegrabil social.
Și nu mai zic, gândește-te, peștele ăla a venit în contact cu mâna ta, de pescuitist. Asta înseamnă că o să miroasă a.. autan. O sa-l ocoleasca toți peștii. O sa-i zica: frate, mai fa si tu un dus ca ne-ai zapacit, sconcsule!
Intotdeauna m-am mirat cum, dupa atata timp, peștii nu și-au dat seama cum funcționează treaba asta. Cum încă mai mușcă momeala, cum încă mai cad în capcană. Ceva lipsește în sistemul lor de comunicare, de notificare. Ceva nu e în regulă.
Te gândești, dacă așa ceva s-ar întâmpla printre oameni pe uscat, dacă cineva ar pune o momeală la un colț, nu știu, o vată pe băţ. Si te-ai duce acolo și când te-ai apropiat, pac, te-ar prinde așa cu un cârlig de buză, apoi te-ar scoate din cârlig și ți-ar zice, mergi mai departe, stai liniştit, n-am nimic cu tine, asta e un sport pentru mine.
Ai zice, domne’ stai puțin, mi-ai spart buza, m-ai mutilat, mi-ai distrus botoxul. Iar el ți-ar spune, duduie, este un sport, ce nu înțelegi?
Îți dai seama că ai da sfoară-n țară, imediat ai informa pe toată lumea, nu s-ar mai duce nimeni acolo. Un pic de eficiență. La pești, în schimb, nimic. Nu circulă informația. De-asta cred că au nevoie sa fie ocrotiți, pentru că nu se descurcă singuri, clar.
Și aș vrea, cu ocazia asta, dacă ați rezonat cu mesajul meu, să facem o petiție să semnăm, să interzicem pescuitismul.
Dar nu in seara asta, ca am treaba. Trebuie sa fac sport. Si oricat ar parea de ciudat, n-o sa am nevoie de o undita.
What If Romeo Was A Gym Bro?
You May Also Like
Food Rant
June 28, 2026
De-a ushilea: Primele 24 de ore in Torino
January 15, 2026